Alex Matei
Image default
Parerea mea

Romania intra in stare de urgenta din cauza Coronavirus: Ce inseamna?

Președintele Klaus Iohannis a anunțat, sâmbătă, că a decis să decreteze starea de urgență în România începând de săptămâna viitoare, pentru a permite o luptă mai eficientă cu epidemia de coronavirus.

Anunțul a fost făcut la depunerea jurământului noului guvern condus de Ludovic Orban, care a avut loc în condiții speciale. Guvernul a fost învestit sâmbătă de Parlament, printr-o procedură urgentată.

 Ce ar însemna decretarea stării de urgenţă pe teritoriul României în plină epidemie de coronavirus

În cazul României, decretarea „stării de urgenţă” este reglementată, în primul rând, în Constituţie, la articolul 93, sub titlul „Măsuri excepţionale”.

ARTICOLUL 93
(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora

După cum se poate observa, textul constitutional precizează că instituirea, de către şeful statului, a stării de asediu sau de urgenţă se face „potrivit legii”. Despre ce „lege” este vorba, în acest caz?

Concret, vorbim despre ordonanţa de urgenţă nr. 1/1999 „privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă”.

Acest act normativ a stat, de altfel, la baza singurului moment din istoria modernă a României, când pe întreg teritoriul ţării a fost instituită, în ianuarie 1999, starea de urgenţă. Atunci, de vină au fost minerii lui Miron Cozma şi ceea ce a intrat în conştiinţa publicului sub numele de a cincea mineriadă.

Acum, în martie 2020, în loc de câteva mii de mineri înarmaţi cu bâte, care pun în pericol integritatea statală, vorbim de miliarde şi miliarde de microorganisme care pun în pericol întregul sistem sanitar şi economic al ţării, pe care savanţii le-au catalogat sub denumirea de „coronaviruşi” şi le-au botezat „Sars Cov-2”.

Practic, preşedintele Klaus Iohannis şi guvernul PNL au la îndemână acelaşi instrument legislativ prin care fostul preşedinte Emil Constantinescu şi fostul guvern PNŢCD a încercat să salveze, cu 20 de ani în urmă, România de furia minerilor.

În plus, mai trebuie menţionat că ordonanţa 1/1999 a suferit, în timp, nişte modificări, realizate în Parlament, în 2004, când preşedintele Camerei Deputaţilor era Valer Dorneanu, actualul preşedinte al CCR.

Totul despre starea de urgenta:

În contextul actualei pandemii, mai multe țări din Europa, precum Italia, Ungaria, Islanda, Cehia și Slovacia, au decretat starea de urgență la nivel național.

Situația nu e deloc roz nici în România, așa că, în cursul zilelor următoare, ne așteptăm ca această măsură să fie luată și de către decidenții noștri politici.

Decretarea stării de urgență nu trebuie să fie un motiv de panică, ci, din contra, o măsură care ne asigură că autoritățile statului întreprind acțiunile necesare pentru a ține sub control o situație cu caracter excepțional.

Ce este starea de urgență?

Un complex de măsuri luate în situații cu totul deosebite, în situații limită, pentru protecția populației, a bunurilor, valorilor, instituțiilor și a statului împotriva calamităților, dezastrelor, mișcărilor sociale violente, cu consecințe grave și, evident, împotriva agresiunii. Starea de urgență apare definită în OUG 1/1999 ca fiind:

Ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații:

a. existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;

b. iminenta producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

În absolut toate reglementările din lume ce țin de starea de urgență, sunt formulate limitări și precauții care, în ultimă instanță, să absolve puterea pentru eventualele excese sau eșecuri.

Cauze ale decretării stării de urgență

Ultima oară când în România a fost instituită starea de urgență a fost în 1999, în timpul mineriadei din luna ianuarie a acelui an. De regulă, starea de urgență se instituie într-un stat atunci cand este pusă în pericol viața și activ

itatea oamenilor, securitatea internă, ordinea publică sau în situația producerii unor dezastre naturale ori accidente care prin amploarea și gravitatea lor pot constitui calamități publice. Exemple:

  1. crize economice, financiare, epidemiologice;
  2. Fenomene naturale: cutremure, inundații, uragane, mari alunecări de teren, incendii de mari proporții, temperaturi excesive, avalanșe
  3. Fenomene umane: crime, tulburări grave, pe spații mari, ale ordinii publice, accidente nucleare, chimice, industriale

La ce ne ajută starea de urgență?

E utilă pentru a rezolva rapid și eficient tulburările sociale, pentru apărarea instituțiilor statului de drept, a democrației constituționale și asigurarea, în acest fel, a stabilității interne. De asemenea, aceasta intervine însă, în cadrul unor tulburari foarte grave, care pun in pericol deopotriva instituțiile statului de drept, dar și viața oamenilor și bunurile acestora.

Cum se împart atribuțiile între autoritățile statului:

Art. 93 din Constituție detaliază procedura în cazul măsurilor excepționale

Ce face Președintele?

  • decretează starea de urgență (și încetarea ei). Decretul va fi contrasemnat de prim-ministru și se publică de îndată în Monitorul Oficial
  • acționează în calitate de președinte al Consiliului de Apărare a Țării – CSAT (atribuțiile sunt prevăzute în legea de organizare și funcționare a acestui Consiliu).
  • acționează în calitate de comandant al forțelor armate.

Ce face Parlamentul:

  • încuviințează măsurile adoptate de Președinte în cel mult 5 zile de la luarea acestora.
  • Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acesteia.
  • Dacă Parlamentul nu încuviințează starea instituită, Președintele României trebuie să dispună încetarea măsurilor luate.

Ce face Guvernul, respectiv prim-ministrul?

Constituția nu prevede în mod expres atribuții speciale pentru Guvern pe durata stării de urgență. Guvernul are însă la dispoziție, ca întotdeauna, instrumentul emiterii de ordonanțe de urgență. Constituția (art. 115 ) spune că OUG-urile se dau doar „în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată”, însă, din păcate, guvernele și-au făcut o tradiție din a emite OUG-uri atunci când urgența nu se justifică neapărat. Ei bine, abia în cazul unei stări de urgență ar exista o bună justificare pentru a emite OUG-uri.

Spre exemplu: o măsură care intră în atribuțiile Guvernului (și care ar putea fi luată în cazul stării de urgență) poate fi închiderea frontierei de stat în întregime sau în zona în care a fost instituită starea excepțională, organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor etc.

Cât despre atribuțiile prim-ministrului, din Legea 90/2001 și din Legea CSAT aflăm că acesta:

  • „conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia”.
  • e vicepreședintele (CSAT), deci va exercita acele atribuții care derivă din această calitate.
  • poate constitui (pentru rezolvarea unor probleme operative), prin decizii, consilii, comisii și comitete interministeriale.

Ce face Consiliul Suprem de Apărare a Țării? Aflăm din legea nr. 415/2002 că:

  • la solicitarea Președintelui României, analizează și propune măsuri pentru ,,instituirea stării de asediu sau a stării de urgență în întreaga țară ori în unele localități.’’
  • „propune spre aprobare măsurile necesare pentru apărarea și restabilirea ordinii constituționale” (această prevedere nu se referă în mod expres la stări excepționale, însă, în anumite situații, pentru apărarea și restabilirea ordinii constituționale s-ar putea institui starea excepțională.
  • „propune spre aprobare comandantului forțelor armate planurile de întrebuințare a forțelor pe timp de pace, în situații de criză și la război”.
  • aprobă, potrivit dispozițiilor art. 4, lit. f), planurile de acțiune la instituirea stării de asediu și a stării de urgență.

Ce face Ministerul de Interne? Capătă puteri sporite, după cum aflăm din OUG 1/1999 că:

  • „în cazul instituirii stării de urgență, în temeiul art.3 lit. a) , coordonarea aplicării măsurilor 9 dispuse prin decret revine, în principal, Ministerului Administrației și Internelor”, iar Poliția Comunitară poate fi și ea militarizată
  • ,,pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. b), gestionarea măsurilor dispuse revine Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, sub conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru. “
  • ,,la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, unele atribuții ale administrației publice locale trec în competența autorităților militare și a altor autorități publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgență.’’ (art. 7)
  • Emite ordine pe durata stării de urgență, care sunt obligatorii (pot, de pildă, „chema persoane fizice apte de muncă pentru prestări de servicii în interes public”)

Ce face prefectul?

Din legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului se desprind anumite atribuții ale acestuia ce 10 pot fi adaptate situațiilor excepționale. Astfel, prefectul (reprezentantul Guvernului pe plan local):

  • asigură, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, realizarea intereselor naționale, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice;
  • dispune, în calitate de președinte al Comitetului județean pentru situații de urgență, măsurile care se impun pentru prevenirea și gestionarea acestora și folosește în acest sens sumele special prevazute in bugetul propriu cu aceasta destinatie;

Ce drepturi îmi pot fi restrânse?

Art. 53 din Constituție permite restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, pentru ca autoritățile publice să-și poată îndeplini misiunile chiar și în situații excepționale, însă toate acestea, numai condiționat și cu titlu de excepție.

Legea poate face acest lucru numai dacă se impune, după caz, pentru: „apărarea securității naționale, a ordinii publice, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”

Restrângerea trebuie să fie proporțională cu cauza, iar măsurile trebuie să fie adecvate conform situației de fapt. Condiția suplimentară este ca aplicarea măsurii prin care operează restrângerea să fie nediscriminatorie, stabilind o obligație de abținere de la arbitrar prin instituirea obligației de a nu discrimina la punerea în aplicare a măsurii restrictive.

Exemple de măsuri ce duce la restrângerea unor drepturi, conform art. 20 din OUG 1/1999:

  • Limitarea sau interzicerea circulației vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore (se pot elibera, în cazuri justificate, permise de liberă circulație); interzicerea circulației rutiere, feroviare, maritime, fluviale și aeriane pe diferite rute;
  • Razii și controale asupra unor persoane sau locuri, când aceste măsuri se impun;
  • Exercitarea în mod exclusiv a dreptului de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestărilor sau marșurilor;
  • Evacuarea din zona supusă stării de urgență a persoanelor a căror prezență nu se justifică; dirijarea evacuaților în anumite zone și direcții.
  • Obligația ca mass-media să transmită, cu prioritate, mesajele autorităților militare, la cererea acestora; nformațiile despre starea de urgență, cu excepția celor referitoare la dezastre, se dau publicității numai cu avizul autorităților militare; să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
  • Suspendarea temporară a apariției sau difuzării unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
  • Raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate;
  • Dispunerea închiderii temporare a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri (da, așa scrie în lege, cazinouri), sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
  • Interzicerea circulației rutiere, feroviare, maritime, fluviale și aeriene pe diferite rute;

Art. 26 din OUG 1/1999 mai prevede și că se pot dispune următoarele măsuri:

  • organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicațiilor, produselor, resurselor și infrastructurii pentru nevoile forțelor destinate apărării;
  • Închiderea, totala sau partiala, a frontierei de stat si intensificarea controlului la granițele care rămân deschise, precum și supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
  • rechiziționarea de bunuri

Dacă nu te supui, vei răspunde civil, contravențional sau penal, conform art. 28 din OUG 1/1999: Amenda poate fi de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice

Concluzie:

Ce trebuie să reținem e că, atunci când starea de urgență se declanșează, practic, intră în alertă întregul sistem național de apărare, întregul mecanism al securității naționale. Întreaga societate, cu toate structurile sale, participa, într-o forma sau alta, la rezolvarea problemelor.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lasă o recenzie

    Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. Accept Citeste mai mult

    Privacy & Cookies Policy
    error: Acest continut este protejat!